Colegiul National Octav Onicescu, Bucuresti, str Trivale 29, sector 4.

“Când un om moare, un capitol nu este şters din carte, ci tradus într-o altă limbă.” John Donne 

        22 februarie a fost şi va rămâne multa vreme o zi extrem de dureroasă atât pentru Colegiul Naţional "Octav Onicescu" cât şi pentru mulţi oameni din afara acestuia, tocmai pentru faptul că Doamna Director Pavelescu Livia a avut darul de a se face iubită şi apreciată de toti oamenii pe parcursul întregii vieţi. Mii de lacrimi s-au vărsat la aflarea nefericitei veşti, însă un lucru este sigur: Doamna Pavelescu va ramane în mintea şi inimile noastre pentru totdeauna. De-a lungul activitatii sale în acest liceu a strâns sute de aprecieri şi a dat inca şi mai multe încurajări si ajutoare Mereu era dispusă să audă idei noi, era deschisă oricărei propuneri a elevilor şi nu a fost caz în care cineva să rămână fără răspuns din partea dânsei. Nu a existat situaţia din alte licee în care relaţia dintre elev şi direcţiune sa fie una tensionată, n-au existat niciodata două tabere, două câmpuri de luptă. Nu. Doamna Director menţinea un dialog deschis cu elevii şi făcea tot ce îi stătea în putere pentru a rezolva respectiva problema într-un fel.

         În această zi tristă nu s-au desfăşurat orele de curs, şi nu doar din cauză că toată lumea ar fi fost ocupată, ci pur si simplu pentru ca nimeni nu a fost capabil să se concentreze.

         A fost o durere mai mare decât ne-am fi aşteptat. Nu ar exista cuvinte să exprim sentimentele celor care au cunoscut-o, tocmai pentru că nu a fost doar director; a fost mamă, soră, prietenă, profesoară si abia apoi director. Citând-o pe o colegă de liceu: “Mai rar aşa persoană...”, nu pot decat sa fiu de acord cu aceste cuvinte, care, mai mult decat oricand, nu sunt doar cuvinte goale.

        Doamna Livia Pavelescu s-a stins din viaţă luni, 22 februarie 2010. Odihnească-se în pace!