 Măşti de spirit…in cuvinte
E o dilemă veche, a fi sau a nu fi, a scrie sau a nu scrie. El a scris. S-a ascultat, de când şi-a dat seama că poate face asta şi s-a citit fără să ştie că o poate face vreodată. Acum îl putem descoperi filă cu filă, printre metafore, pe fostul elev al Colegiului Naţional Octav Onicescu. “E numai el, cuprins de el, în adevărul său, căutându-se.” De regulă, cel ce tace, simte lucruri pe care nu poate să le spună sau nu ştie cum să le spună. Astfel, scrie. Iar cele 140 de pagini ale Maştii de spirit definesc lipsa de vorbe în exces ale unui timid adolescent, visător. Cînd mă întâlneam cu el în curtea liceului, în faţa colii A4 pe care scria “Fumatul interzis”, nu ştiam că are acele “Căutări”, deşi întorcea capul în toate direcţiile. Ştiam că făcuse o “campanie electorală” pentru cineva, dar asta rămâne între noi.
Probabil se vor regăsi mulţi în cuvintele lui şi vor citi şi reciti unele rânduri. N-am să spun: Cumpăraţi cartea neapărat! Pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi…Cuvintele acestea sunt din alt film, la care eu nu am văzut decât afişul. Oricum sunt doar 500 de exemplare în rafturi. Pot spune doar că merită citită şi înţeleasă. Sunt sigur că de el vom mai auzi şi printre alte coperţi, verzi, albastre sau plumburii, cine ştie. El deţine o paletă larga de culori. Şi de unde toate acestea? El explică într-un mic text că “inspiraţia este o echipă de idei ce lucrează împreună ca să arate calitatea sufletului” cu ochii ce vad destule, urechile ce aud şi pielea ce atinge, atât cât să te simţi. Obiecţii? Nu. Bine. Un bătrân copil de la Dire Straits spunea că avem o singură lume, dar trăim în lumi diferite. Ca şi el şi ca mulţi alţii, el a trait şi încă mai vieţuieşte într-o lume a lui, pe care nimeni nu i-o poate lua. Ne-o prezintă liric, cu toate formele de relief, cu soare, cu stele, cu tutun, cu bere şi cu toate cele. Merită să facem câte o poză peisajelor şi să le păstrăm într-un album. Poate şi “astăzi trebuia să plouă…dar a fost soare”. Pentru că, nu-i aşa, cine râde la urmă, inseamnă că a plâns destul.
Baftă la citit! (Alex Firica) |
